Vineri, 20 mai 2011, Prima Întâlnire a Psihologilor Literari

Cristi Giambaşu îi roagă pe membri fondatori să vină vinerea aceasta la ora 14:00 în Parcul Titănel,zona Scenei (aşa am numit-o). Este prima întâlnire din cadrul noului curent proaspăt înfiinţat.

Vom vorbi în programul nostru despre: viitorul literaturii naţionale şi internaţionale, în avanpremieră despre psihoterapia literară, o sesiune de "compunere pe loc" şi multe, multe, multe surprize. De asemenea, vă rog să veniţi cu operele voastre literare. Mai multe informaţii le veţi ştii la locul faptei.
Ce rămâne de făcut decât să ajungeţi la eveniment?

VINERI, 20 MAI 2011, ora 14:00, Parcul Titănel, Prima Întâlnire a Psihologilor Literari
Pentru cei care nu ştiu locaţia ne vedem la 13:45 în faţă la gura de metrou Titan.

Psihologia Literară şi Psihoterapia Literară de Cristi Giambaşu

     Morgan Andrew Robertson a publicat în 1898 nuvela Futility (Inutilitate), cunoscută un veac mai târziu sub denumirea de Scufundarea Titanului, în care povestea despre cum vasul Titan, în urma ciornirii de un iceberg din nordul Oceanului Atlantic, a cauzat moartea a mii de oameni. Persoane de renume, elite din Regatul Unit şi nu numai, au decedat într-o noapte din luna Aprilie. În 1912 vaporul RMS Titanic s-a izbit de un iceberg din Oceanul Atalantic, scenariul verosimil s-a adeverit.
     Jules Verne, celebrul scriitor francez, a scris despre un submarin cu motor electric în 1869 (20.000 de leghe sub mări), ca în 1896 inventatorul american de origine irlandeză, John Philip Holland, a pus bazele primului model descris de autor USS Holland. Pe data de 11 Aprilie 1900 deja circula în apele tulburi ale războiului civil. Jules Gabriel Verne a scris în 1872 despre cum un om poate călători în jurul lumii în 80 zile (Ocolul Pământului în 80 de Zile) într-un balon heliomatic. Fizicianul Auguste Piccard, în 1932 zboară pentru prima oară cu balonul echipat într-o cabină, atingând 16.201 m.
     George Orwell, comentator radio BBC, reporter şi editorialist a scris multe romane celebre, Zile Birmaneze, O Gură de Aer sau Ferma Animalelor, dar de departe cea mai cunoscută creaţie rămâne 1984. Scris în 1948 şi tipărit în 1949, romanul descrie efectele dezastruase survenite de un regim totalitar de-a lungul anului 1984. După publicare cartea a fost considerată un S.F., creaţie fictivă, însă în anii '80 a fost cenzurat şi interzis pe piaţă, atât în Europa, cât şi în unele state din America. Merită menţionat şi personajul principal din umbră a cărţii, Fratele Cel Mare, masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. Este oare vorba de dictatorii comunişti sau cel nazist? Un lucru este cert, că i-a insprat pe realizatorii reality-show-ului Big Brother să pună bazele în 1999 primei emisiuni de acest tip.
     Ray Nelson în povestirea Ora 8 Dimineaţa (Eight O'Clock in the Morning) descrie cum George Nada, un tânăr muncitor pe şantier, găseşte o pereche de ochelari de soare bizari. Ei îl pot ajuta să vadă lumea ascunsă (mesajele subliminale, planurile întunecate de dincolo). De asemenea, observă cu nemulţumire, că unii oameni pot fi detectaţi ca extratereştrii doar purtând ochelarii cu pricina. Adunând o echipă de salvatori anihilează aşa-zişii cetăţeni. Filmul inspirat din carte, regizat de John Carpenter (They Live) , oferă metaforizează extratereştrii ca francmasoneria, ce vrea să domine lumea. O scenă din filmul realizat în anul 1988, prezintă un lucrător, care uitându-se la TV, priveşte cum două turnuri se prăbuşesc. În 11 Septembrie 2001 turnurile gemene World Trade Center cad exact ca în scena respectivă.
     Ce au în comun Ray Nelson şi George Orwell? Dar Jules Verne şi Morgan Robertson? Au scris cu ani în urmă despre evenimente, ce au văzut lumina zilei (cu mult) după publicarea operelor literare. Au prevăzut, asemeni unui Nostradamus.

     Din punctul meu de vedere, au pus bazele psihologiei literare. Ce este psihologia literară? Pentru mine reprezintă predicţia unui scriitor în prezent asupra unui eveniment, care va avea loc. Dacă ei au reuşit să anticipeze viitorul umanităţii, înseamnă că noi putem în scris să redăm, ceea ce vrem să ni se întâmple, cum vrem să devenim, să ne schimbăm viaţa, să ne transformăm destinul. Marcus Aurelius zicea: ,,Viaţa ta este ceea ce gândurile tale o fac să fie." Eşti sculptorul propriei tale vieţi.
     Ţi-ai dorit să urci muntele Athos? Scrie şi ţi se va adeveri.
     Vrei să devii un om de afacere construit sub semnul prosperităţii? Scrie şi ţi se va adeveri.
     Ai vrut dintotdeauna să scri un best-seller? Scrie şi ţi se va adeveri.  
     Psihologia literară, din punctul meu de vedere, a deschis porţile unui nou concept - literatura viitorului. Pentru a putea fi înţeles cât mai corect, vă voi descrie o şedinţă de psihoterapie literară. În psihoterapia literară există trei elemente cheie: psihologul literar (adesea de profesie scriitor, psiholog, filozof sau actor), clientul şi scrisul. Utilizând tehnici ale psihodramei sau terapiei existenţiale, clientul intră în rolul de scriitor al propriei sale vieţi. Aşezat pe divan, asemeni unei cure psihanalitice, clientul este rugat să-şi scrie pentru început trecutul, problemele pentru care a venit la cabinet. După ce termină de scris, este rugat să le citescă folosind perfectul compus (,,am fost deprimat", ,,m-am îmbolnăvit de...", ,,m-a rănit...", etc.), astfel să-şi vadă faptele din perspectiva a ceea ce a fost. Următoarea etapă este cea de conştientizare a propriului prezent, perspectiva aici şi acum. Întrebări precum: Unde eşti aici şi acum?, Ce vezi aici şi acum? sau Cu cine vorbeşti aici şi acum? ajută la revenirea pe plan real. După ce psihologul se asigură să este suficient de conştient îl induce într-o semihipnoză, unde îl roagă ca, folosind pixul şi hârtia, să-şi noteze ce vrea să obţină în viitor. Ce vrea să-şi transforme? Cum vrea să se transforme? Dacă îl ajută redarea zilei, lunii şi anului, în care vrea să ajungă aşa, să scrie. Aceasta este perspectiva atunci şi acolo. Clientul poate fi tentat să scrie lucruri, pe care nu le va putea obţine niciodată (ex. să ridice o maşină sau o greutate de-o tonă). Îl lăsăm să scrie absolut tot ce vrea, dirijându-l într-o direcţie optimistă. Este un brainstorming. După ce consideră că a sfârşit de scris sau nu mai vrea să noteze ceva, îl aducem în prezent. Discuţia referitor la ce a scris poate avea loc în prima şedinţă sau în următoarele. O şedinţă de psihoterapie literară este de două ore. Psihoterapia literară previne sau vindecă boli ca depresia, diabetul, cancerul sau anorexia. Cheia, ca în orice terapie, se află în mâna clientului.
     Literatura viitorului este sau poate fi tema pentru acasă a clientului. De a-şi completa într-un caiet ce vrea să obţină în viaţa lui. Este rolul scriitorului. Aici şi acum scrie despre ceea ce vrea să primească pe viitor. De asemenea, poate fi aplicat mai ales artiştilor.

Imnul Literaturii Viitorului de Cristian Stan

Din zeci de gânduri

                          Eu nu vreau să-mi irosesc viaţa!

  Deşi am învăţat foarte bine să fac asta. Ammm citit ... filosofie, religie, uneori nu am înţeles nimic, alteori m-am prefăcut că nu înţeleg.

  Mi se întâplă des să vreau ceva şi să nu fac nimic pentru, iar uneori când mi se oferă, eee! atunci îmi este mie prea lene să apuc. Asta este, laşitate!

  Ei acum nu zic chiar laşitate. Nu, nu, eu ăăă ... eu sunt comod sau poate ... îmi este frică de refuz, de nereuşită, de mediocritate?

  Da! bine, fii ironic! râzi, râzi cat vrei. n-ai decât...!

        EU SIMT CĂ ORI CE AŞ FACE, VIAŢA MEA NU AVANSEAZĂ DELOC!

  A, da! Îmbătrânesc şi mă lovesc tot mai des de probleme. Şi ce e cu impresia asta stupida, ca cineva mi-a furat identitatea, iar acum, se bucură de toate chestiile - de care ar trebui să mă bucur eu?

                         Şi tu crezi că am nevoie de un psiholog, aşa crezi tu?

  NU! Te înşeli amarnic! Ce ar putea să-mi spună despre mine un ... străin, chiar şi  psiholog fiind,  de care eu să nu am habar? De fapt, eu am nevoie să aflu:

        CINE SUNT? CE SUNT? ŞI CE POT SĂ FAC CU CEEA AM?

  Eu, Eu am nevoie să aflu, nu să-mi spună cineva.

  Nu, mersi. Nu am nevoie de sfaturi. Incredibil, incredibil cât de prost ai înţeles totul, uită-te la tine acum, cu siguranţă crezi că ... prin ceea ce am spus, sunt un infatuat sau un rebel. Dar te-ai gândit, aşa preţ de o secundă, că poate idiotul ăsta din faţa ta, care încearcă DOAR să găsească drumul, are nevoie de o îndrumare, de un cuvânt, de o privire măcar.

  E greu? Da cunosc acest lucru.!

  Ştiu că am să cad, am să mă julesc, am să fiu la pământ şi poate cel care va veni să mă ajute îmi va da şi ... sangele.  

  Şi ce? Asta nu înseamnă că am să mă opresc. Pentru că atunci când te opreşti - MORI!

  Eu nu caut şi nu cred în formule magice. Si poate oamenii ar trebui să nu mai caute în stânga şi în dreapta, reţete de succes, ci ar trebui să caute ... în ei.

                                                                

                         Şi acum, spune-mi TU, ce cauţi în mintea mea?